Iványi Grünwald Béla

(Somogysom, 6 mai 1867 - Budapesta, 24 septembrie 1940)

 

Studiile începute la Școala de Desen (Mintarajziskola) și le-a continuat în anul 1886 la München, între anii 1887-1890 la Paris, la Academia Julian. Începând din anul 1891 a lucrat din nou la München, în anul 1894 a călătorit în Egipt împreună cu Eisenhut Ferenc, unde a pictat câteva tablouri cu conținut oriental.  Începând din anul 1889 a făcut regulat expoziții la Galeria de Arte (Mûcsarnok). În anul 1896 a sosit la Baia Mare împreună cu Hollósy, unde în anul 1898 s-a căsătorit cu Bilcz Irén și s-a stabilit în oraș. După plecarea lui Hollósy a fost unul dintre profesorii școlii libere. În anul 1909 orașul Kecskemét l-a însărcinat cu înființarea unei colonii de artiști, astfel începând de 1911 a lucrat în colonia de artiști din Kecskemét. După 1920 a trăit la Pesta, iar în timpul verilor a pictat lângă lacul Balaton. În anul 1920 a fost unul dintre fondatorii Asociației Szinyei Merse Pál (Szinyei Merse Pál Társaság). A primit mai multe însărcinări importante, astfel pentru Biblioteca Universității din Debrecen a făcut un panou monumental. Din 1928 a fost președintele Asociației Pictorilor din Szentendre (Szentendrei Festők Társasága). În cursul anilor a făcut în mod regulat expoziții la Budapesta, și-a prezentat tablourile de mai multe ori și la Salonul Fränkel. A fost o personalitate artistică extrem de interesantă, foarte perceptivă la diferitele curente ale modernismului.  În etapa timpurie a picturii lui a lucrat sub influența naturalismului francez (Ave Maria, 1891; Juhász és parasztasszony - Cioban și țărancă, 1892) la Baia Mare a devenit un pictor consacrat al picturilor de gen plein air și al scenelor cu costume (Holdkelte - Răsărit de lună, 1897; Völgyben - În vale, 1900; Bércek között - Între culmi, 1901; Itatás - Adăpare, 1902).    Pe tablourile lui pictate între anii 1900-1910 se poate simți influența impresionismului, postimpresionismului, în primul rând a lui Gauguin (Római villa - Vilă la Roma, 1905; Cigánylányok a Lápos partján  - Țigănci pe malul Lápos, 1909). Etapa din Kecskemét s-a caracterizat printr-o decorativitate crescută, timp în care a avut posibilitatea și de a picta fresce monumentale (Fürdés után - După scăldat, în jurul anului 1914). După anul 1920 nu s-a putut reînnoi, a pictat scene de la țară și peisaje frumoase (Tájkép gémeskúttal - Peisaj cu fântână cu cumpănă, 1924; Balaton, 1936).      

 

Literatură de specialitate: Telepy Katalin: Iványi-Grünwald Béla, Bp., 1985; Szabó László: Iványi-Grünwald Béla, Bp., 2007)