Thorma János

(Kiskunhalas, 24 aprilie 1870 - Baia Mare, 5 decembrie 1937)

Thorma János a avut 14 de ani, când familia lui s-a mutat la Baia Mare. ªi-a început studiile de arte plastice la ªcoala de desen la Székely Bertalan, apoi între anii 1888-90 le-a continuat la München la  Hollósy. În anul 1891 ºi în anul 1893-1895 a lucrat la Academia Julian la Paris. Primul lui tablou însemnat, Szenvedõk - Îndureraþii, l-a expus la Galeria de Artã din  Budapesta, apoi la Salonul din Paris în anul 1894. În anul 1896 concomitent cu expoziþia milenarã ºi-a prezentat compoziþia cu  executarea Martirilor de la Arad  Aradi  vértanúk (Martirii de la Arad) cu care a devenit un pictor recunoscut în toatã þara. În anul 1896 a fost unul dintre fondatorii coloniei de artiºti de la Baia Mare, apoi între anii 1902-1927 a fost profesorul Asociaþiei Pictorilor de la Baia Mare. În anul 1898 a început sã picteze tabloul Talpra magyar! - În picioare ungure! la care a lucrat aproape pânã la moarte cu întreruperi. Lui Thorma i se datoreazã, cã dupã anul 1919 ºcoala de artã ºi colonia de artã de la Baia  Mare au putut funcþiona în forma precedentã. Pictura lui a pornit sub semnul naturalismului, exemplul în perioada de început a fost Bastien-Lepage, a cãrui operã, Sarah  Bernhardt arcképe (Portretul lui Sarah Bernhardt), cea mai popularã, a luat-o ca model când în anul 1892 a pictat portretul lui Biltz Irén, având o atmosferã caracteristicã Jugendstilului. Totuºi a simþit, cã naturalismul oferã prea puþin pentru a realiza scopurile lui ca pictor, ºi deja în perioada lui timpurie s-a inspirat din moºtenirea romantismului german (Szenvedõk, 1892) ºi a clasicismului francez (Aradi  vértanúk, 1893-1894). În anul 1897 în urma unei cãlãtorii mai lungi fãcute în Europa de vest  a pictat compoziþiile lui biblice intitulate (Békesség veletek - Pax vobis) care aratã influenþa lui Rembrandt. Dupã 1900 pictura lui s-a îndreptat în direcþia realistã (Kocsisok között - Între birjari, 1902; Október elsején - La întâi octombrie, 1903; Kártyázók - Jucãtorii de cãrþi, 1904), în jurul anilor 1906-07 a stat sub influenþa picturii spaniole  (Cigányutca - Strada þiganilor, 1907), iar în jurul anului 1910 pentru un scurt timp concepþia lui Gauguin (Húsvéti kenyérszentelés - Sfinþirea pâinii,  Templombamenõk - Oameni în drum spre bisericã, amândouã tablouri au fost create în jurul anului 1910). Dupã anul 1920 ºi-a format propriul stil plein air, bazându-se pe o culturã mare de picturã folosind unele elemente ale neoclasicismului (Tavasz - Primãvara, în jurul anului 1920; Fürdés után  - Dupã scãldat, 1928). În ultimul deceniu al vieþii a pictat fãrã nici o restricþie peisaje ºi portrete  impresionistice de o frumuseþe extraordinarã (Mezõn - La câmp, 1927, Ibolyát tartó nõ - Femeie cu viorea, la sfârºitul anilor 1920; Tavaszi táj - Peisaj de primãvarã, 1932).