Thorma János

(Kiskunhalas, 24 aprilie 1870 - Baia Mare, 5 decembrie 1937)

 

Thorma János a avut 14 de ani, când familia lui s-a mutat la Baia Mare. Și-a început studiile de arte plastice la Școala de desen la Székely Bertalan, apoi între anii 1888-90 le-a continuat la München la  Hollósy. În anul 1891 și în anul 1893-1895 a lucrat la Academia Julian la Paris. Primul lui tablou însemnat, Szenvedők - Îndurerații, l-a expus la Galeria de Artă din  Budapesta, apoi la Salonul din Paris în anul 1894. În anul 1896 concomitent cu expoziția milenară și-a prezentat compoziția cu  executarea Martirilor de la Arad  Aradi  vértanúk (Martirii de la Arad) cu care a devenit un pictor recunoscut în toată țara. În anul 1896 a fost unul dintre fondatorii coloniei de artiști de la Baia Mare, apoi între anii 1902-1927 a fost profesorul Asociației Pictorilor de la Baia Mare. În anul 1898 a început să picteze tabloul Talpra magyar! - În picioare ungure! la care a lucrat aproape până la moarte cu întreruperi. Lui Thorma i se datorează, că după anul 1919 școala de artă și colonia de artă de la Baia  Mare au putut funcționa în forma precedentă. Pictura lui a pornit sub semnul naturalismului, exemplul în perioada de început a fost Bastien-Lepage, a cărui operă, Sarah  Bernhardt arcképe (Portretul lui Sarah Bernhardt), cea mai populară, a luat-o ca model când în anul 1892 a pictat portretul lui Biltz Irén, având o atmosferă caracteristică Jugendstilului. Totuși a simțit, că naturalismul oferă prea puțin pentru a realiza scopurile lui ca pictor, și deja în perioada lui timpurie s-a inspirat din moștenirea romantismului german (Szenvedők, 1892) și a clasicismului francez (Aradi  vértanúk, 1893-1894). În anul 1897 în urma unei călătorii mai lungi făcute în Europa de vest  a pictat compozițiile lui biblice intitulate (Békesség veletek - Pax vobis) care arată influența lui Rembrandt. După 1900 pictura lui s-a îndreptat în direcția realistă (Kocsisok között - Între birjari, 1902; Október elsején - La întâi octombrie, 1903; Kártyázók - Jucătorii de cărți, 1904), în jurul anilor 1906-07 a stat sub influența picturii spaniole  (Cigányutca - Strada țiganilor, 1907), iar în jurul anului 1910 pentru un scurt timp concepția lui Gauguin (Húsvéti kenyérszentelés - Sfințirea pâinii,  Templombamenők - Oameni în drum spre biserică, amândouă tablouri au fost create în jurul anului 1910). După anul 1920 și-a format propriul stil plein air, bazându-se pe o cultură mare de pictură folosind unele elemente ale neoclasicismului (Tavasz - Primăvara, în jurul anului 1920; Fürdés után  - După scăldat, 1928). În ultimul deceniu al vieții a pictat fără nici o restricție peisaje și portrete  impresionistice de o frumusețe extraordinară (Mezőn - La câmp, 1927, Ibolyát tartó nő - Femeie cu viorea, la sfârșitul anilor 1920; Tavaszi táj - Peisaj de primăvară, 1932).

 

Literatură de specialitate: Dévényi Iván: Thorma János. Bp., 1977 Bay Miklós - Boros Judit  - Murádin Jenő: Thorma. Bp., 1997 Thorma János 1870-1937. Thorma János Múzeum könyvei 14. (Cărțile Muzeului Thorma János) redactor: Szakál Aurél. Kiskunhalas, 2003